Cladirile istorice construite in perioada 1920-1940 atrag dezvoltatorii imobiliari prin potentialul de crestere a valorii, care se poate tripla in cativa ani, dar si datorita amplasarii bune si prestigiului. Pericolele unei astfel de investitii vin din costurile si timpul greu de estimat pentru reconditionare.
"Valoarea acestor cladiri a crescut mult, pentru ca sunt obiective unice, asa ca ne putem astepta la dublarea si chiar triplarea valorii acestora in urmatorii ani", a precizat Mihaela Pana, directorul departamentului rezidential al agentiei DTZ Echinox.

"Valoarea de piata este cu atat mai mare cu cat locatia este mai buna. In general, cladirile istorice sunt foarte aproape de centru, iar pretul platit indica de cele mai multe ori pretul terenului", a precizat Cristina Petre, expert imobiliar al companiei imobiliare Euroest Invest.

Restaurarea unei cladiri vechi, care face parte din patrimoniul cultural, presupune costuri ridicate atat pentru aprobarile speciale necesare, cat si pentru reconditionare si consolidare. Totusi, oferta de astfel de cladiri este limitata.

In functie de vechime si de starea cladirii, pentru restaurare poate fi nevoie de lucrari de decopertare, hidroizolatii, tencuieli interioare si exterioare, schimbarea acoperisului si, nu in ultimul rand, refacerea elementelor arhitecturale.

"Costurile de renovare/restaurare pot atinge sau chiar depasi pretul achizitiei", spune Cristina Petre.

Aceste costuri se pot dovedi avantajoase pentru investitori doar in cazul in care cladirea este valorificata ulterior - cum ar fi in cazul unui hotel sau al unei companii mari care cumpara acel imobil pentru a-l reamenaja si compartimenta in interesul propriu, ca sediu de firma, au precizat specialistii agentiei imobiliare Neocasa.

Pericolele unei astfel de investitii sunt costurile mari de renovare si procesul destul de anevoios in obtinerea autorizatiilor, au precizat analistii Neocasa. De asemenea, in multe cazuri rezistenta seismica mica necesita investitii suplimentare in reconditionarea cladirii.

"Rezistenta seismica a locuintelor construite inainte de anii '40 este cu certitudine un punct slab. Aceste cladiri au fost ridicate pe pereti portanti, au plafoane pe structura de barne. Modificarile si modernizarile acestor cladiri trebuie facute cu grija, pentru a nu strica frumusetea, istoria si atmosfera conturate de stilul arhiectural. Aceste modificari sau recompartimentari pot fi facute numai cu acordul Ministerului Culturii", a precizat Cristina Petre.